Din 2011, cand s-a scris articolul de mai jos, lucrurile nu
s-au schimbat in bine in tinuturile secuiesti. Daca ar fi sa gasesc o
explicatie a pasivitatii politicienilor, m-as gandi ca ei spera ca
abuzurile secuilor vor fi percepute ca ilegale si inacceptabile de catre
Uniunea Europeana. Oricat de pasnica este populatia de etnie romaneasca
din zona(in ciuda tuturor provocarilor din partea secuilor), imaginea
este prezentata in strainatate pe dos, asa cum s-a intamplat in martie
'90 la Targu Mures cu Mihai Cofariu linsat de vitejii lui Atila si
comentat de reporterii irlandezi angajati dinainte, drept ungur
casapit de romanii sangerosi... Oricum, executia dupa o judecata
sumara a Ceausestilor, ne-a creat faima de ucigasi, mi-au spus-o in
fata niscaiva est europeni si sud americani de pe aici. Se mai adauga
talhariile si pungasiile rromilor si nu numai. Sovinismul ungurilor e
neobosit, cu o consecventa de neinteles pentru oamenii de pe aici,
ungurii nu inceteaza sa spuna tuturor ca Transilvania a fost taiata de
la Ungaria prin tratatul de la Trianon, ca Transilvania e partea
buna a Romaniei, sau daca spui ca esti din Romania, te intreaba daca
esti din Ro. sau din Tr. Purtarea sovina a ungurilor dovedeste
ignoranta, o etnie care ridica cruzimea la rang de onoare,
care comite atrocitati de dragul sangelui(cum au facut hortistii dupa
cedarea Ardealului de nord), nu e cu nimic mai presus de tutzii si
mutu-tzii din Ruanda cu masacrele lor cu tot...
Poate
ca la scara cosmica nimic din toate astea nu conteaza si toate
framantarile si zbaterile noastre nu-si au rostul, iar progresul
spiritual este menirea cu care venim pe lume. Cand plecam, nu luam nimic
cu noi, iar cei care ar beneficia de acumularile noastre au de obicei cu
totul alte optiuni, nefiind totdeauna interesati de ravna
inavutirii care i-a animat pe inaintasii
lor ...Politicienii inchid ochii, fura si se imbogatesc, fara sa
caute si sa gaseasca solutii la promovarea Romaniei.
Se
vorbeste tot mai mult despre diferenta dintre a TRAI si a FI. Traim
supusi nevoilor materiale, mancam, metabolizam, imbatranim,, apoi
scapam, ne eliberam de invelisul biodegradabil si SUNTEM poate in
continuare. Poate ca scopul vietii pe pamant, ar fi sa ne ajutam unii pe
altii ca TRAIUL MATERIAL sa devina mai usor pentru toti,
iar fiintele sa FIE, sa ALINE, sa ARMONIZEZE.
DACA
DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E!...
Pentru romanii
din Harghita si din Covasna, soarele nu mai rasare la Bucuresti. Romania tine in brate o bomba cu ceas: Tinutul Secuiesc. La
fabricarea ei a lucrat din rasputeri, in ultimii 20 de ani, UDMR,
beneficiind de sprijinul tacit si de neinteles al intregii clase
politice romanesti. In judetele Harghita si Covasna, situatia
romanilor este dramatica, si nici macar acum, in cel de-al
doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn ca le-ar pasa,
fiind mult prea ocupati cu impartirea si pastrarea puterii. Am ales un
caz concret, emblematic, pentru a intelege problema Tinutului
Secuiesc: orasul Sfantu Gheorghe din judetul Covasna. Confiscarea
memoriei Va amintiti, probabil, mitul despre acest
oras, in care daca cereai o paine in limba romana nu erai servit. Ei
bine, e un mit. Am cumparat un rucsac intreg de paini, si de fiecare
data, am fost servit cu amabilitate. Banii in capitalism nu au nici
miros, dar nici etnie. Regulile jocului s-au schimbat. Aveam sa
inteleg asta mergand pe strazile orasului Sfantu Gheorghe, cu sacul
meu de paine in spate. O buna bucata de vreme, am ratacit fara sa stiu
exact unde sunt: nu recunosteam numele niciunei strazi din cele pe
care le stiam din urma cu cativa ani. Toate, dar absolut toate
strazile din oras sunt in limba maghiara. Probabil toate
personalitatile maghiare care au trait vreodata au devenit nume de
strazi. Sunt si placute bilingve. Ca roman, ti se permite sa intelegi.
Orasul e impanzit de astfel de insemne, unde au locuit tot felul de
unguri celebri, unde au dormit, inainte de a fi ucisi, eroii maghiari,
sau unde trecatorului i se aminteste de o fapta mareata a inaintasilor
din acelasi neam. La fel de multe sunt statuile mai mari sau mai
mici ale unor pictori, muzicieni si alti bravi maghiari.
O imagine cu care premierul Emil Boc si presedintele
Basescu ar trebui sa doarma sub
perna.
Mi-am zis ca nu este cazul sa
trag vreo concluzie pripita, si sa merg mai bine sa cer informatii, la
centrul Infotur al orasului. Am primit o brosura in limba romana! Insa
bucuria mea nu a durat prea mult: in toata carticica nu erau
prezentate decat alte si alte obiective culturale sau istorice
maghiare! Oare eram intr-un oras romanesc? Am admirat lacul cu nuferi
si am ascultat fanfara ce canta in foisor, mai risipind parca din
raceala de inceput. Dar pana si aici, chiar la locul de joaca al
copiilor, am descoperit un husar, in marime naturala, facut din
plastic, ce parca la mine scosese amenintator sabia. La iesirea din
parc, pe o cladire oficiala, fluturau trei steaguri: al Uniunii
Europene, al Romaniei si inca unul, necunoscut. O doamna mi-a explicat
amabil: "Acela e steagul Tinutului Secuiesc. Si sub el, stema aceea
mare, este simbolul secuilor de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Vad
ca nu sunteti de aici si imi permit sa va explic. Se spune ca inima
aceea in care este infipta sabia ar fi inima Romaniei. Noi, romanii de
aici, ne-am invatat sa mai privim si in pamant, nu doar pe cladiri.
Daca veneati acu' doua saptamani, era si steagul Ungariei, au zis ei
ca au uitat sa-l dea jos de la 15 martie, marea lor sarbatoare
istorica". Un pic mai sus de aceasta cladire, am vazut, in sfarsit,
ceva romanesc: statuia lui Mihai Viteazul. Din pacate, in jurul ei
este un santier: se reamenajeaza piateta. Constructiile dureaza de
prin '95 si nici acum nu sunt terminate. Voievodul roman pare ca
inainteaza cu greu prin valuri de moloz. Imi urmez plimbarea,
pe-acelasi ton. Afisele teatrelor si spectacolelor sunt toate in
maghiara, chiar si tichetele de parcare au inscrisuri mai intai
unguresti, la fel ca si biletele de autobuz. Pana la urma, am gasit
cateva monumente romanesti: Catedrala Ortodoxa, superba, inghesuita
intre blocuri, ca sa nu se vada, o placuta comemorativa pentru
eliberarea de sub fascism, pusa aproape alb pe alb, sa nu se
distinga, si o alta placuta, unde a functionat Astra (asociatia
romanilor din Transilvania), acoperita de un boschet plantat chiar in
fata monumentului.
Toate acestea s-au dovedit a
nu fi coincidente, dovada suprema: mesajul primarului Antal Arpad,
facut public chiar in acea zi, la finalul unei competitii sportive:
"Galopiada demonstreaza inca o data ca Tinutul Secuiesc exista". Am
inteles ca totul, de la numele strazilor altadata romanesti, la
monumentele si statuile puse obsesiv prin oras si pana la excesul de
comemorari, festivaluri si defilari maghiare, totul este facut
programatic, cu un singur scop: pentru a sterge o istorie si a o
inlocui cu alta. In drum spre hotel, mi-a venit in minte celebra fraza
a lui George Orwell: "Cine controleaza prezentul controleaza trecutul,
si cine controleaza trecutul controleaza viitorul". La receptia
hotelului, un perete intreg era acoperit cu harta Tinutului Secuiesc,
cu toate denumirile localitatilor in limba maghiara. Receptionera mi-a
zambit amabil: "Bune seare!". "Buna sa-ti fie inima", i-am
raspuns.Maghiarii, mai presus de lege Sfantu Gheorghe are 14.000 de
locuitori de etnie romana, adica un sfert din populatie. Pentru a afla
in mod obiectiv daca situatia lor este atat de dramatica pe cat pare
la o simpla plimbare, am stat de vorba cu cativa dintre oamenii bine
informati ai locului. Ioan Lacatusu este directorul "Centrului de
Studii Europene Covasna-Harghita", unul dintre cei mai activi
reprezentanti ai societatii civile. Dupa un oftat greu, mi-a spus: "Nu
doar romanii o duc greu aici. Limba romana o duce greu, valorile si
simbolurile romanesti o duc greu. Daca legea spune ca la biroul de
relatii cu publicul trebuie sa se vorbeasca si in limba minoritatii,
astazi s-a ajuns la urmatorul fapt: nu exista nici un angajat roman in
toata primaria! Nici unul! La consiliul local avem doar 5 consilieri
din 20, iar la cel judetean 4 din 30.
Romanii sunt minoritari in
aceasta zona, nu au nici un cuvant de spus, in timp ce maghiarii
controleaza practic toata administratia, si nici vorba sa ne dea macar
jumatate din drepturile pe care le au ei, ca minoritate nationala.
Toate drepturile lor de minoritari le-au transformat aici in
privilegii. Este un permanent dispret fata de insemnele statului
roman. Nu vin niciodata la sarbatorile romanesti, nici macar la ziua
nationala. La intalnirile si taberele lor se intoneaza la inceput
imnul Ungariei, si niciodata cel romanesc. Considera ca sunt atat de
aproape de autonomie, incat in urma cu putin timp, Consiliul Judetean
a declarat ca Tinutul Secuiesc este tara lor din interiorul Romaniei
si au aprobat fonduri pentru "diaspora", adica pentru maghiarii din
judetele limitrofe - Hunedoara, Brasov, Buzau etc. Asta, desi
monumentul lui Mihai Viteazul din centrul orasului sta in santier de
aproape 20 de ani!" Domnul Lacatusu este si
coordonatorul "Forumului Civic Roman", o asociatie-umbrela pentru
mai multe ONG-uri romanesti. Impreuna au facut proiecte si se zbat sa
obtina drepturi pentru romanii din zona. De fiecare data ajung sa dea
in judecata autoritatile si, dupa lungi procese, incepe hartuirea
respectarii sentintelor. Asa s-a intamplat cu schimbarea abuziva a
numelor strazilor in limba maghiara, de exemplu. Desi romanii au
castigat procesul la Brasov , primaria, condusa de Antal Arpad, pur si
simplu refuza sa o puna in aplicare. Strada 1 Decembrie a ramas Sandor
Petofi, iar strada Horia, Closca si Crisan a ramas strada Fundaturii.
Nici cladirea in care a functionat Banca Nationala nu i se da
Centrului Ecleziastic Romanesc, desi exista si in acel caz o hotarare
judecatoreasca definitiva. Nici cele aproape 10.000 de hectare de
pamant ale armatei nu au fost pastrate, ci retrocedate, desi exista
acte pentru pastrarea lor.
Cu mainile tremurand de
furie si umilinta, domnul Ioachim Grigorescu, presedintele veteranilor
de razboi, imi spune: "Cele zece mii de hectare ale armatei au fost
platite banut cu banut de catre Regele Ferdinand. Avem actele, le-am
prezentat. Pur si simplu, maghiarii din Consiliul Judetean nu au vrut
sa tina cont de ele. Au retrocedat toate aceste terenuri. Acum au dat
aprobare pentru constructia de case in apropierea poligonului militar
si ne-au anuntat ca, de fapt, poligonul este prea aproape de cladirile
civile si vor sa il desfiinteze. Urmeaza sa se desfiinteze si Casa
Armatei. Ne sfideaza in fata, in vreme ce guvernul se preface ca-i orb
si surd. De altfel, ei asa ne si considera, "armata de ocupatie". Am
facut petitii la toate nivelurile puterii ca sa ne strigam durerea si
umilinta. Pana la urma, ne-a primit Ministrul Apararii, care la final
a balbait ceva de genul "suntem cu ei la guvernare... trebuie sa ne
intelegeti si pe noi aici la Bucuresti". Suntem ai nimanui. O
rusine fata de memoria celor care au murit si au suferit pentru
fiecare palma de pamant transilvanean. Daca nu se iau masuri urgente,
Ardealul este pierdut!" Din pacate, cei care ar trebui sa controleze
corectitudinea acestor "tranzactii", fie sunt maghiari si inchid
ochii, servind "cauza" autonomiei, fie sunt politicieni de la
Bucuresti care gandesc "strategic", adica cu gandul la putere si
pastrarea majoritatii guvernamentale. Intrebarea fireasca este: cat de
mult resimte populatia toate aceste jocuri politicianiste? Fie ca sunt
maghiari sau romani. Eliminarea romanilor "I-am spus fiicei mele:
vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece
la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am
enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama
ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de
demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de
discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti
ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul".
Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel,
nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care
in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu
isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati!
Domnul G. Agrigoroaie,
consilier judetean, imi explica: "Daca indraznesti sa spui ca iti
iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva,
esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii
nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa
plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti
marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor
private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti
ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni
care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri
sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de
catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta
etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici,
unde considera ei ca e tara secuilor". Si romanii? Fie au invatat
maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi,
lucreaza
in institutiile statului - jandarmerie, politie, armata.
Restul sunt obligati sa faca
naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este
casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani
si spune ca inca nu s-a adaptat: "Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza
nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai
ieftine decat la Brasov . Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la
Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu... Fetita a venit
de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei
doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e
traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar". Cea mai grava problema
este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare.
Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: "Patronul era maghiar
si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca.
Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au
conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii,
insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei.
Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta".
Asemenea cazuri de
discriminare pe criterii etnice, din partea
maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai
mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este
vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru
angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva
discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar
trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana! Tinutul
Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din
Romania . Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar
investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR
au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte
investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul
principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe
romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa
deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de
euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de
munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei
fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca
calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani
se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta
cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva
sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la
Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru,
si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap,
pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa
nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi
serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria,
si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile
revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de
la Budapesta, care vin pe teritoriul
Romaniei, abuzand de
democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de
discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in
Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea
continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci
supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul
Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.
Bomba pe care Romania o tine in brate este, de fapt, ceea ce se degaja
din toate aceste detalii ale vietii de zi cu zi: separatismul.
Separarea maghiarilor de romani si lipsa de dialog dintre cele doua
etnii, incurajata de politicieni ce pun, in mod absurd, ideologia mai
presus de oameni.
Doamna M., membra a unei
importante fundatii romanesti locale, nu a vrut sa isi dea numele
adevarat, ca sa nu fie data afara din sediul acordat de primarie. Mi-a
declarat: "Acest lant al segregarii pe criterii etnice a inceput odata
cu decizia data de Petre Roman, in anii '90, de a separa scolile. A
fost o mare greseala. Gradinitele sunt separate, scolile si liceele
sunt separate pentru romani si pentru maghiari. De aici au venit de la
sine alte probleme. Tinerii isi fac prieteni doar in grupul lor, au
cafenelele lor, unde merg separat, casatoriile mixte aproape au
disparut. Incetul cu incetul, in ultimii 20 de ani, politicienii au
sapat o prapastie intre cele doua etnii si, mai devreme sau mai
tarziu, vom culege roadele otravite ale acestei separari. Pana la
urma, din lupta politicienilor pentru putere, tot oamenii simpli vor
avea cel mai mult de suferit. In loc sa incurajeze dialogul, este
incurajata separarea pe criterii etnice. In plus, banii pe
care si
noi, romanii, ii platim la impozite, politicienii maghiari ni-i intorc
sub forma de jigniri si dispret fata de tara". Dar daca romanii aflati
in minoritate in aceasta zona sesizeaza pericolul, nu acelasi lucru se
intampla cu maghiarii. Pana acum, nu si-au sanctionat in nici un fel
politicienii, iar in ziarele locale, nici urma de pozitie critica fata
de telul autonomist urmarit cu orice pret, fie chiar si cel de
ghetoizare a populatiei de etnie maghiara.
Pentru cei aproape 300 de mii
de romani din Tinutul Secuiesc, este de neinteles atitudinea
autoritatilor romanesti de la Bucuresti. Oficialitati de rang inalt
venite de la Budapesta (vicepresedintele Parlamentului, primul
ministru), ambasadorul si sotia acestuia, cat si membri si ministrii
maghiari ai Guvernului de la Bucuresti au declarat public, in repetate
randuri, ca vor autonomia si ca se straduiesc sa desfiinteze
prevederea constitutionala conform careia Romania este stat unitar si
indivizibil. Tineri si veterani de etnie maghiara sunt mobilizati si
instruiti in acest sens, in intalniri finantate chiar de statul roman.
Singura reactie oficiala a fost cea a ministrului Baconschi, care la
discursurile revizioniste si anti-romanesti ale demnitarilor maghiari
a cerut... "lamuriri". Pana se vor lamuri politicienii, romanii din
secuime vor trai umiliti, discriminati, marginalizati, privind cu
ochii in lacrimi cum simbolurile tarii lor sunt terfelite, cum
limba si valorile lor sunt sterse cu dispret. Vor lasa privirea in
pamant la arborarea steagului Ungariei pe cladirile oficiale si vor
merge in cimitirele eroilor romani cand pe strazi se va canta imnul
Ungariei. Asta primesc romanii inapoi, pentru bunatatea si toleranta
lor.